45"

45" de secunde o sa-ti ia sa citesti articolul asta si vizualizarea videoclipului la fel....E absolut genial si iti face un flash-back al vietii tale cu cele mai importante momente ale ei, bune sau rele.
Daca e sa-mi compar viata relativ cu acest clip , eu am ajuns pe la secunda 29. Asta inseamna ca sunt trecut de jumatatea ei si mai am cateva secunde pana....se termina clipul. Hmmm , suna cam morbid , dar in ziua asta ploioasa numai optimist nu sunt.
Cu toate astea, pluteste ceva frumos in aer , nu stiu ce dar e ceva care ma binedispune, asta e si motivul care m-a facut sa postez dinou .
Oricum, am tinut neaparat sa pun acest clip pe blog si nimic altceva.
Numai bine !

Anul 2009.....

Anul 2009...ce mai an...un an oarecare?...nu in nici-un caz..
Anul 2009 este un an care o sa-l tin minte toata viata ca un an diferit de ceilalti in multe privinte si cu foarte multe schimbari. Nu e nici macar un an care sa-l scriu gresit dupa 1 ianuarie 2010 (greseala asta o faceam frecvent la scoala cand reveneam dupa vacanta de iarna si cand trebuia sa scriu anul in coltul din dreapta al caietului de dictando, il scriam gresit negresit ).
Ei bine nu...de data asta abia astept sa scriu, si jur ca o sa fie corect 2010, si asta din prima. Chit ca nu va fi pe un caiet nou cumparat din rechizita noului an scolar ci doar un proces verbal, factura, polita casco..orice.
Nu vreau sa explic de ce nu mi-a placut anul asta ca doar e blogul meu si nu sunt obligat sa o fac, dar am considerat ca merita sa scriu ceva despre anul asta daca tot e asa de vedeta in viata mea, fie el si unul nu asa de placut.
Nu am mai scris de foarte mult timp pe blogul asta si nici nu am simtit nevoia, ma mir si acum ca scriu dar cred ca tot anul asta e vinovat. Bine, nu vreau sa ma gandesc daca si anul viitor va fi la fel de neprietenos ca asta, ce o sa fie pe blogul asta.
Totusi ce fac eu nu cred ca e prea ok, avand in vedere ca scriu de ceva care nu prea mi-a placut, doar e vorba aia " ce e frumos se uita, ce e rau..nu"...dar asa simt acum la acesta cafea si ceai verde frumos mirositor.
Partea buna e ca numai eu imi citesc aceste ganduri , sau cel putin asa cred. Am avut grija de asta nescriind nimic pe blogul asta timp de ceva ani.
Dan C. Mihailescu Photographic Works...suna bine odata si nu numai, dar mi-a cam iesit din sange. Nu stiu de ce, poate tot din cauza acestui an....nu prea cred asta dar fiind irosit degeaba imi place mie sa dau vina pe el si pentru lucrul asta.
Mai e putin pana incepe noul an si inca nu stiu ce vreau sa fac in acel nou an. Am prostul obicei de a ma lasa asa in voia valului...e bine cand esti pe val dar atunci cand ma arunca pe mal , imi e greu sa revin inapoi. Pana la urma doar cand esti in apa si nu "la apa" , mai ai sansa sa gasesti si cate un colac de valvare. Pe mal e cam greu asta si chiar aici ai mai multe sanse sa te afunzi .
Daca ar fi sa schimb numele acestui blog nu as sti ce sa scriu cum nu stiu nici macar cum am sa continui ceea ce scriu acum. Poate partea buna e ca nu ma simt chiar singurul care face asta , multi am observat ca s-au lasat de obiceiul asta si oare de ce? Pana la urma era o moda, vroiai sau nu sa scri ceva, trebuia sa o faci , nu conta ce scrii, trebuia doar sa tastezi niste randuri si era in regula. Acum totusi, cei care mai scriu ceva , cred ca scriu ceva sincer...aici nu ma refer la mine .
Planuri ?
Ar fi unul...as vrea sa ma apuc iar sa fotografiez, chiar fara nici-un standard de calitate sau tehnic, pur si simplu orice cred eu ca ar merita sa fie fotografiat. Asta a si fost greseala care a dus la ruinarea acestui genial hobby al meu, mi-am ridicat standardele artificial, am vrut tot mai mult, mai mult , pana cand m-am autodepasit dar dor mental si nu si practic si atunci cand trebuia sa pun in practica eram dezamagit de mine. Mare greseala, dar cum din greseli se invata, poate o fi o buna lectie si asta. Oricum, daca m-as apuca de fotografie dinou, ar fi doar pentru a simti dinou acea satisfactie a unei fotografii bune, cu o poveste, cu o amintire , cu ceva. Pana una alta e o metoda excelenta de relaxare a mintii si care te scoate din cotidian si din viata zbuciumata de robotel si care iti da un sentiment de multumire .
Daca reusesc asta o sa consider ca am reusit sa fac un pas important si decisiv spre noul an ce va sa vina.
Cafeaua mi s-a terminat acum , ceaiul frumos mirositor la fel , muzica continua sa fie la fel de buna si raza asta de soare care imi bate din stanga pe tastatura a fost ca o lumina calauzitoare prin mintile mele intunecate de acest AN 2009. Dupa cum ma cunosc, cred ca am sa revin prin 2010 cu un nou post...sau poate nu..cine stie. Numai bine !!!

....rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience…

Maybe you’ll marry, maybe you won’t, maybe you’ll have children,maybe
you won’t, maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky
chicken on your 75th wedding anniversary…what ever you do, don’t
congratulate yourself too much or berate yourself either – your
choices are half chance, so are everybody else’s.

Thinking about the sea, beach and summer......

I had nine lives but i lost all of them
And i've been searching in the night
And i've been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared
They walked away they dressed in black
They left my side and all i say
Is that i wasted time
When i looked for them
For now i know that things gone past
Are never to be found again
I had nine lives
But lost all of them

I had a plan
But never finished it
And i've been searching for the thought
Add a Winamp player to your MySpace profile

And i've been searching in a haze
I try all days
To remember it
But now the blueprint in my mind has gone
My mind forgot the colour of direction
And my eyes they see the hands
That could have bulit
That could have constructed

The empire in my mind

The empire
I'll never find
I had a plan
But that was where it ended.....

Daydream

What a day for a daydream
What a day for a daydreamin' boy
And I'm lost in a daydream
Dreamin' 'bout my bundle of joy.....

In Memorium Of Auschwitz-Birkenau

Let us remember, let us remember the heroes of Warsaw, the martyrs of Treblinka, the children of Auschwitz. They fought alone, they suffered alone, they lived alone, but they did not die alone, for something in all of us died with them.
Elie Wiesel......

Spring Time

Left Alone

A Girl And An Umbrella